Ce este gîndirea critică?

În cadrul perspectivelor asupra educației pentru dezvoltare durabilă (EDD), gîndirea critică figurează între formele cele mai importante de abilități ale elevilor și profesorilor. A gîndi critic nu înseamnă a respinge idei sau aserțiuni, a fi contra sau împotriva unor idei sau concepții, ci semnifică să folosești o serie de reguli, dezvoltate în istoria ideilor umanității care au revoluționat logica, argumentarea, inferența științifică și fac acum parte din capitalul de cunoștințe pe care îl așteptăm de la elevii și studenții integrați în sistemul național de educație. În rîndurile de mai jos, se poate citi o expunere succintă a principiilor gîndirii critice, sintetizate de trei profesori care predau disciplina Gîndire critică.


”Rădăcinile intelectuale ale gîndirii critice sunt la fel de vechi precum etimologia sa, provenind din vizunea și practica predării a lui Socrate, în urmă cu 2500 de ani, care a relevat prin metoda sa interogativă că oamenii nu își pot justifica rațional aserțiunile cu statut de cunoaștere. Sensurile ambigue, dovezile nepotrivite sau opiniile autocontradictorii se puteau detecta deseori în retorica șlefuită, însă găunoasă. Socrate a stabilit faptul că nu ne putem încredința judecata celor cu "autoritate" pentru a avea cunoștințe solide și o perspectivă. El a demonstrat că persoanele pot avea putere și poziții înalte și totuși să rămînă profund neraționale. El a stabilit importanța de a pune întrebări care investighează profund gândirea înainte de a accepta ideile ca fiind aserțiuni în care avem încredere.

El a statuat importanța de a căuta dovezile, de a examina îndeaproape raționamentele și asumpțiile, de a analiza conceptele de bază și de a urmări implicațiile nu doar a ceea este spus, dar și ale acțiunilor. Metoda sa de a întreba este acum cunoscută ca ”interogația socratică” și este cea mai cunoscută strategie de gîndire critică. În modalitatea sa de a pune întrebări, Socrate a evidențiat nevoia de a gîndi cu claritate și consistență logică.

Socrate a stabilit astfel agenda tradiției gîndirii critice, anume de a reflecta la interoga reflexiv credințele obișnuite și explicațiile, de a distinge între acele opinii care sunt rezonabile și logice de cele care, oricît de atractive pot părea egocentrismului nostru înnăscut, oricît de bine ar servi interesele noastre personale, oricît de confortabile ar fi, acestea sunt lipsite de setul adecvat de temeiuri sau fundamentarea rațională pentru a statua opinia noastră.(...)

În perioada modernă, Descartes a scris un text fundamental al gîndirii critice, Reguli pentru îndrumarea intelectului. Aici, Descartes argumentează pentru ideea nevoii de a disciplina sistematic mintea pentru a fi ghidată în procesul gîndirii. El a dezvoltat o metodă a gîndirii critice bazată pe principiul îndoielii sistematice. El a subliniat nevoia de a fundamenta gîndirea pe asumpții de întemeiere bine chibzuite. Fiecare aspect al gîndirii, a afirmat el, trebuie pus sub semnul întrebării, pus la îndoială și testat.(...)

Resursele și instrumentele gînditorului critic au crescut exponențial prin istoria gîndirii critice. Numeroși gînditori au contribuit la de dezvoltarea sa. Fiecare disciplină majoră și-a adus contribuția la gîndirea critică. În scopuri educaționale, cel mai important este să sintetizăm numitorii comuni ai perspectivelor asupra gîndirii critice.(...)

Rezultatul contribuției colective la istoria gîndirii critice este acela că întrebările majore ale lui Socrate pot fi acum folosite și formulate mai puternic. În fiecare domeniu al gîndirii, cu fiecare prilej al folosirii gîndirii umane, este acum posibil să întrebăm:
 scopurile și obiectivele
 statutul și formatul întrebărilor
 sursele informațiilor și ale faptelor
 metoda și calitatea colectării informațiilor
 modul de judecată și de raționare folosit
 asumpțiile din spatele conceptelor
 implicațiile ce derivă din utilizarea lor
 punctul de vedere sau sistemul de referință în care are loc inferența sau judecată

Cu alte cuvinte, interogațiile care tratează aceste elemente fundamentale ale gîndirii și argumentării sunt acum temelia gîndirii critice. Este dincolo de orice îndoială că erorile noastre intelectuale se pot ivi în oricare dintre aceste dimensiuni și că elevii trebuie să fie fluenți atunci cînd discută despre aceste structuri și standarde.”

(Traducere de Alexandru Gabor, California Teacher Preparation for Instruction in Critical Thinking: Research Findings and Policy Recommendations: State of California, California Commission on Teacher Credentialing, 1997. Autori: Richard Paul, Linda Elder, Ted Bartell)